Deși istoria femeilor nu mai este demult în stadiul de pionierat în spațiul românesc, iar cercetările au crescut de-a lungul anilor, dezbaterea istoriografică este incompletă, datele și informațiile insuficiente, metodologia de lucru limitată și, fapt determinant pentru organizarea rețelei, nu există contacte permanente între cei care abordează aceste domenii. De asemenea, fără a beneficia de baze largi de date istorice, singura variantă de analiză rămâne studiul de caz. Astfel de demersuri alături de absența dialogului, explică, de exemplu, de ce în România lipsește încă o sinteză dedicată istoriei femeilor (și a istoriei de gen) după modelul antologiei coordonată de Georges Duby și Michelle Perrot, Histoire des femmes en Occident (3.000 de pagini, 5 volume, 72 autori), publicată simultan în italiană, franceză, engleză, germană și spaniolă în anii 1990. Dincolo de analiza sintetică pe care o oferă, cea a evoluției femeii în societate din antichitate până în secolul XX și implicațiile imaginii acesteia, antologia admite existența unei dominații masculine și implicit a unei subordonări feminine la orizontul istoriei. Lucrarea este un adevărat tur de forță și pune în evidență relația dintre sexe, respectiv natura acestei legături sau cu alte cuvinte cum funcționează ea în diferite aspecte ale vieții sociale (familie, muncă, viață publică, viață privată etc.).